01 / CĂI FERATE
Conectăm teritorii
De la „drumurile de fier” din planurile de învățământ ale secolului al XIX-lea la infrastructura feroviară modernă, domeniul rămâne o componentă fundamentală a formării inginerești.
O aniversare dedicată generațiilor de profesori, studenți, absolvenți și ingineri care au construit și continuă să construiască infrastructura României.
Anul 1881 marchează reorganizarea pe baze moderne a Școlii Naționale de Poduri și Șosele, sub conducerea inginerului Gheorghe Duca.
În noua formulă, pregătirea inginerească a fost consolidată prin discipline precum mecanica, drumurile, podurile, drumurile de fier și hidraulica. În jurul acestei școli s-a format o comunitate profesională care avea să contribuie decisiv la marile lucrări publice ale României.
Printre profesorii săi s-a numărat Anghel Saligny, una dintre personalitățile definitorii ale ingineriei românești. Tradiția începută în secolul al XIX-lea continuă astăzi în Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri a UTCB.
Trei domenii care au modelat dezvoltarea economică, mobilitatea și conectivitatea României — și care rămân esențiale pentru infrastructura viitorului.
De la „drumurile de fier” din planurile de învățământ ale secolului al XIX-lea la infrastructura feroviară modernă, domeniul rămâne o componentă fundamentală a formării inginerești.
Proiectarea, execuția, administrarea și modernizarea rețelelor rutiere au însoțit permanent dezvoltarea școlii și evoluția societății românești.
Podurile sunt unele dintre cele mai vizibile expresii ale creativității inginerești — de la marile lucrări ale școlii românești de poduri la structurile contemporane.
Rădăcinile învățământului superior de profil sunt mai vechi, însă anul 1881 este reperul de la care este celebrată organizarea modernă și continuitatea școlii de infrastructură.
Se deschide Școala de Poduri și Șosele, căreia îi este conferit gradul de „Facultate”, pe baza demersurilor de organizare a învățământului ingineresc din timpul domnitorului Barbu Știrbei.
Sub conducerea inginerului Gheorghe Duca, școala este reorganizată pe baze moderne. Acesta este reperul aniversar 1881–2026.
Este inaugurat, în prezența regelui Carol I, noul local al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din zona Polizu.
Podul de la Cernavodă, asociat numelui profesorului Anghel Saligny și realizat cu participarea absolvenților școlii, devine un reper al ingineriei românești.
Vechea Școală Națională de Poduri și Șosele este transformată și completată în cadrul noii Școli Politehnice din București, unde pregătirea inginerilor constructori continuă în secția de construcții.
Învățământul superior de construcții devine instituție de sine stătătoare, prin înființarea Institutului de Construcții București.
În reorganizarea Institutului de Construcții București apare Facultatea de Căi Ferate, Drumuri și Poduri, denumire care exprimă direct profilul său academic și profesional.
Institutul de Construcții București devine Universitatea Tehnică de Construcții București, continuând tradiția formării inginerilor constructori.
Facultatea reunește comunitatea academică, absolvenții și partenerii săi pentru a celebra trecutul și pentru a privi către infrastructura viitorului.
Aniversarea este gândită ca un moment de reîntâlnire și recunoaștere pentru cei care au făcut și fac parte din istoria Facultății de Căi Ferate, Drumuri și Poduri.
Evenimentul aduce împreună generații de ingineri și partenerii școlii, într-o zi dedicată memoriei instituționale, profesiei de inginer și viitorului infrastructurii de transport.
Programul complet al manifestării aniversare, invitații și informațiile privind participarea vor fi anunțate pe această pagină.
Istoria acestei școli este, în același timp, o parte din istoria infrastructurii României. Pe 20 noiembrie 2026 o celebrăm împreună, la București.